La Sercaia de Pasti

Cand ceasul a bătut de 12 ori, casele din Şercaia au rămas goale. Oamenii s-au îndreptat spre biserici să ia lumina Invierii. O noapte senină, o noapte a bucuriei.
Apoi, soarele a luminat Şercaia mai devreme şi mai puternic decât în alte dimineţi.
Satul însă nu a dormit prea mult sub liniştea zorilor. Primii care au "tulburat-o" au fost copiii care, frumos gătiţi de sărbătoare, au pornit gălăgioşi la stropit. Încet încet, oamenii de Peste-Vale au început să iasă la poartă. Strada se trezise dintr-o dată la viaţă.





Nu-mi amintesc ca in 34 de ani sa fi petrecut ziua de Paşti altundeva decât la Şercaia. Oriunde mă aflam, oricine mă întreba unde petrec Paştile spuneam mereu "ACASĂ". Am fost copil şi mă stropeau cu parfum, am fost adolescentă şi m-am ascuns în ieslea vacii(într-unul din anii adolescenţei mele). M-au udat apoi cu apa rece rece ca gheata, abia scoasa din fantana. Cu toate acestea, niciodată nu am răcit după Paşti. Aşa a fost copilăria mea. Anii au trecut şi simt o bucurie nemărginită când văd că nimic nu pare schimbat. Obiceiurile s-au păstrat. Aceeaşi scenă:Şercaia. Aceeaşi piesă: tradiţia de Paşti, alţi actori: copiii noştri....

Anul acesta, ca-n fiecare an, copii veniţi de departe, părinţi mai fericiţi ca niciodată, bunici şi străbunici înconjuraţi de familii numeroase...şi, cu toţii, copii, tineri şi bătrâni s-au bucurat de sărbătoare "acasă", la Şercaia, iar peste tot, prin vocile lor a răsunat "Cristos a înviat!"

La primele ore ale dimineţii, feciorii satului s-au înarmat cu găleţi şi-au plecat la udat. Am recunoscut printre ei pe Dănuţ a lu Morda, Dănuţ a lu Dan Prună, băiatul lui Noni şi am revăzut aceeaşi scenă în urmă cu 15-20 de ani. Am revăzut vremurile când părinţii lor erau actorii. Mă întreb ce simt vârstnicii satului când îi văd astăzi pe strănepoţii celor care pe vremuri erau feciorii satului...


Fetele şi-au căutat ascunzători. Şi, le-au găsit bine. Am făcut un popas într-o curte de şercăieni de Peste-Vale.La Nuţa şi Petre Călin
Soarele îşi aruncă razele printre crengile mălinului din curtea acestor şercăieni. Băieţii o caută de zor pe Cătălina şi se pare că nu prea e de găsit.



Unii se urcă-n şop, alţii o caută prin grajd, grădină sau şura.



O găsesc între timp pe Karina şi-o duc direct la vale, n-o mai udă cu găleata, nervoşi că nu vrea să le spună unde s-a ascuns Cătălina.




Karina a scăpat pe anul acesta de udat, băieţii se întorc s-o caute pe Cătălina, iar Karina fuge şi ea spre casă.




O găsesc în sfârşit şi pe Cătălina. Era chiar sub nasul lor: în stradă, în maşina lui Brodeală. După atâta căutare, o udă bine cu găleţile

Apoi o duc la vale


Se întoarce apoi, udă leoarcă, acasă să se schimbe şi să se gătească şi ea de Paşti...


Strada se mai linişteşte. Copiii pleacă să caute prin curte darurile Iepuraşului

sau, să mai stropească fetiţele. Oamenii mai stau pe la poartă şi apoi se strâng în jurul mesei de sărbătoare....

Saptamana Mare

„Tu fată, vezi că scrie prea gros condeiu’ ăla! Bagă-l oţâră în ceară! Vezi să nu-ţi pice prea mult pe ou! Fă nişte greble şi nişte spice că aşa făcea mama! M-aţi înnebunit cu modelele voastre, mai bine ia şi vezi ţesătura aia de la Maica (bunica ei) şi ia modelu’ de aici!” cam aşa mă sfătuieşte Mama Lici (bunica mea) de câte ori mă vede că închistresc. A văzut multe în cei 86 de ani pe care i-a împlinit în toamnă. Şi le-ar povesti pe toate, dar noi, uneori, suntem prea grăbiţi s-o ascultăm, aşa cum suntem prea grăbiţi să trecem prin viaţă...
Mi-am făcut totuşi timp să închistresc câteva ouă. Împreună cu mămica, fata cea mică a lu’ Mamei Lici. Ne ia timp şi răbdare. Florentina (cealaltă fată a lu’ Mama Lici) ne-a făcut condeie. Ea închistreşte cel mai frumos din sat, dar şi-a cam pierdut răbdarea. Închistreşte cu atâta măiestrie încât pentru un singur ou pierde o jumătate de zi (de fapt nu e deloc un timp “pierdut…).
Mama Lici nu mai închistreşte. Stă lângă noi şi ne povesteşte. Ne mai controlează "productia". „Frumos, numa să prinză! Ţi-am zis să iei ouă mai albe. Du-te în şură şi adună-le pe helea de azi! Poate o ouat găinile hele albe!”
Şi noi continuăm să-nchistrim. Mămica le face mai frumoase decât mine. Eu abia în urmă cu doi ani am realizat bucatica asta de traditie. Sunt mandră însă când reuşesc din condeiul mei, după ore de muncă, să termin un ou incondeiat. Cu colţul ochiului o văd pe Mama Lici şi mai mândră şi-mi scapă o lacrimă când o aud: “Ute tu şi fata asta, a noastra, ce bine le face!......