„Tu fată, vezi că scrie prea gros condeiu’ ăla! Bagă-l oţâră în ceară! Vezi să nu-ţi pice prea mult pe ou! Fă nişte greble şi nişte spice că aşa făcea mama! M-aţi înnebunit cu modelele voastre, mai bine ia şi vezi ţesătura aia de la Maica (bunica ei) şi ia modelu’ de aici!” cam aşa mă sfătuieşte Mama Lici (bunica mea) de câte ori mă vede că închistresc. A văzut multe în cei 86 de ani pe care i-a împlinit în toamnă. Şi le-ar povesti pe toate, dar noi, uneori, suntem prea grăbiţi s-o ascultăm, aşa cum suntem prea grăbiţi să trecem prin viaţă...
Mi-am făcut totuşi timp să închistresc câteva ouă. Împreună cu mămica, fata cea mică a lu’ Mamei Lici. Ne ia timp şi răbdare. Florentina (cealaltă fată a lu’ Mama Lici) ne-a făcut condeie. Ea închistreşte cel mai frumos din sat, dar şi-a cam pierdut răbdarea. Închistreşte cu atâta măiestrie încât pentru un singur ou pierde o jumătate de zi (de fapt nu e deloc un timp “pierdut…).
Mama Lici nu mai închistreşte. Stă lângă noi şi ne povesteşte. Ne mai controlează "productia". „Frumos, numa să prinză! Ţi-am zis să iei ouă mai albe. Du-te în şură şi adună-le pe helea de azi! Poate o ouat găinile hele albe!”
Şi noi continuăm să-nchistrim. Mămica le face mai frumoase decât mine. Eu abia în urmă cu doi ani am realizat bucatica asta de traditie. Sunt mandră însă când reuşesc din condeiul mei, după ore de muncă, să termin un ou incondeiat. Cu colţul ochiului o văd pe Mama Lici şi mai mândră şi-mi scapă o lacrimă când o aud: “Ute tu şi fata asta, a noastra, ce bine le face!......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu